Acum ceva timp radeam de cineva care oscila intre stari de veselie si tristete... Nu stiu daca o facea intentionat, dar mi se parea penibil faptul ca tanjea dupa martori..
Acum sunt eu.. oscilez de la stari de bine, la stari de foarte rau.. sunt vesela si ma bucur de compania celorlalti, apoi in prima clipa de singuratate, inima mi se face mica mica de tot, ghemul din stomac creste si tu imi apari in gand.. senzuala, tandra, iubitoare cum erai atunci si cum esti de fiecare data..
Ai vrut sa scriu.. am scris.. Imi lipsesti enorm.. Mi-e rau fara tine.. Un post mai pesimist de atat nu as fi putut sa scriu, dar o sa revin cand imi revin..
Te iubesc!
T.
P.S: As vrea mancare chinezeasca, in varful patului, intr-un asternut care miroase a tine. Tu zambindu-mi cald si cerandu-mi sa "iti zic ceva frumos"..
