Cand eram “mai tanara”, liceana rebela sau, ma rog poate o rebela wanna be, aveam o pasiune extraordinara pentru scris. Imi placea sa intru in “febra de scris”, sa ma pierd in poveste si restul pur si simplu curgea prin pasta pixului. Cateodata nu aveam idei, nu se lega nimic si pur si simplu scriam despre mine – recunosc, nu era o idée foarte buna- dar macar scriam si ma simteam cumva implinita. Acum am vreo 5-6 idei (despre asta in alt articol), dar nu am chef sa le dezvolt. Punct.
Zilele trecute mi-am recitit textele. Nu mai sunt la fel de mandra de ele, dar pentru 16-17 ani erau ok. Asa ca as vrea sa ne jucam un joc. Voi publica mai jos cate o fraza din texte diferite. As vrea sa le votati (voi, cei probabil 2 cititori ai mei-fara mine!!!) printr-un comment, iar povestea ce contine fraza cea mai adulata va fi publicata duminica.
Deci,
Fraza 1: “Viaţa nu e plină de ispite. Viaţa e ispita pe care ne-o arunca diavolul, ca un os unui căţel flămând; o arunca unui suflet rătăcit care tânjeşte după un trup. Începi s-o trăieşti şi uiţi de tine – absurd. N-ai cum să uiţi de „tine”: trup şi suflet. Uiţi esenţa. Nu-i mai simţi gustul.”
Fraza 2: “…Devine serioasă. Mă priveşte cu indiferenţă. Parcă se uită prin mine şi mă doare să văd asta la propria-mi creaţie. Îi citesc ignoranţa sub frunte şi seriozitatea chipului fără vreo pată de expresivitate mă enervează.”
Fraza 3: “. Nu ştiu ce căutam acolo…ajunsesem să mă întreb dacă aş putea să-mi creez un "prieten imaginar" cu care să pot purta nişte discuţii mai interesante…şi totuşi n-aveam chef sa plec. Dar…puteam să le fac să mă gonească, aşa că m-am aventurat într-o discuţie stupidă pe tema "nu ştiu ce temă dar nici nu-mi pasă" , însoţită fiind în aventura aceasta şi de francheţea mea atât de enervantă când nu am chef de vorba.”
Fraza 4: “Era tot timpul încruntatӑ şi privea suspicios pe toata lumea. Pe timpul a douӑ vizite la casa de copii bӑtuse trei fete şi jignise în nenumӑrate rânduri îngrijitoarele, apoi se retrӑgea într-un colț şi mӑ ațintea cu privirea unui lup flӑmând ce îşi urmӑreşte prada. Eram chiar speriatӑ de ea..”
Fraza 5: “Genunchii zdreliţi pe care n-ai avut voie să-i cureţi, aproape s-au vindecat… Obrazul tău e OK – după ceva timp aproape că nu se vor mai vedea urmele roşii lăsate de degete… Şi conştiinţa ta e din nou curată ca după o împărtăşanie. Râsul ironic s-a stins în faţa vijeliei. (Liniştea dinaintea furtunii)”.
Cam atat. Start vot! :-)
T.