Under Pressure

-I-am trimis flori cand am facut un an, facu o pauza… de doua ori chiar.

Incercand sa nu ma gandesc la marea mea durere cu florile, o intreb, aplicand un zambet atotstiutor, de genul...neutru.:

-De ce de doua ori pentru o singura aniversare?

-Nuuuu, odata din America (ultima vocala lunga si foarte afectata) si odata de aici. M-a costat mai mult din tara decat din America (la fel de afectata, dar mai scurta de aceasta data).

Incepuse  o serie de comparatii intre serviciile de livrare. Eu eram departe, cu gandul la - cum am mai zis- durerea mea si o priveam cum vorbea larg si zambea tare. Sau invers.  Cuvintele ei zambarete afisau niste preturi ale buchetelor de flori. Creierul meu prost facea calcule proaste. Si ma trezesc spunand ca 80 de dolari pe un buchet, e cam la fel ca la noi, un milion cin’sute.

Ma priveste fix ca sa-mi dea de inteles ca am gresit. Si am inteles. Zambesc, ma alint. „Gush, sunt obosita...ce-i cu mine?”.  Si incerc sa fac tot sensul giratoriu cu discutia asta. Liceu – unde ne-am cunoscut. Lucru – pentru ca era de actualitate cautarea mea asidua si nu prea a unui job. Orice altceva, care sa nu-mi mai faca gandurile sa zboare. Si... in sfarsit, womeeeen.... Dar nu, nici aici nu am mare lucru de zis. Eu nu am women care sa alerge dupa mine, sa-mi faca avansuri sau sa ma priveasca cumva nu-stiu-cum si chiar daca as avea... ar fi degeaba. Vorbim. Berea nu se bea singura. Tigara nu se fumeaza singura. Timpul a trecut,insa, si eu plec. Ciudat e ca nu-mi aduc aminte unde trebuia sa plec atunci.

Trebuia sa iau un tren spre... Nu-stiu-unde.

La Nu-stiu-unde ma asteptai tu. Nu am simtit emotiile revederii atunci, band berea aia si fumand tigarile alea, era un fel de MUST DO. Eram concentrata pe calatorie, tren, bagaje, portofel, bilet and co. Dar de fiecare data Nu-stiu-unde devenea Acasa. Asa e, mergeam acasa. Si tu ma asteptai... sau a fost cand nu m-ai asteptat? DA! Mi-am adus aminte, tu nu ma asteptai. Cea care ma astepta era o ploaie marunta care mi-a muiat geaca de piele intoarsa. Si o tigara pe un peron...romanesc. Un cersetor pentru care nu am avut marunti, dar i-am lasat jumatate din ce fumasem eu. Asta nu fac de obicei. Ma enervez daca ploua si nu sunt imbracata adecvat. Ma enervez daca nu ma asteapta cineva sa-mi ia bagajul. Ma enervez pe toti cersetorii nespalati din gari. Nu si atunci. Eram aproape acasa si tu veneai pe un cal alb, sau na, ma rog, intr-o masina alba sa ma duci...acasa.

Asteptandu-te, am dat rewind si play discutiei din gara. Acum, puteam sa o savurez, sa o critic –eu cu mine- si sa dau ochii peste cap la orice nu-mi convenea.

-Nu te deranjeaza ca ea nu face la fel pentru tine? (curioasa sa aflu raspunsul, poate si cu o nota de sfat)

-Mi-a dat ignore de cinci ori intr-o luna, pe mess si pe facebook. Si nici macar nu am fost eu vinovata de fiecare data. Odata... (aici e momentul in care mi-am adus aminte ca si eu ma suparasem de mult, in liceu,  pe persoana cu care discutam atunci in gara, si semn de impacare, mi-a adus un trandafir alb. I-am zis, si subliniez, i-am zis: „Pe asta sa ti-l bagi in fund. Nu vreau trandafiri de la tine!”)

Nu stiam atunci despre orientarile ei sexuale si nici de ale mele si am considerat a fi un gest amical. Si inca sunt convinsa de asta. Revenind la inregistrarea discutiei, play:

-O iubesc si daca nu simte la fel, dar stiu ca simte (zambind tare si larg si tare)... ea nu se manifesta asa..

-Dar se manifesta! zic eu, cautand totusi un raspuns dilemei mele.

-Nu mi-a dat flori, dar face alte chestii ... you know..

I don’t know!!!!

Si nici acum nu stiu. De ce caut tot timpul un raspuns la ceea ce fac? Nu un feedback. Un gest similar. Un ceva. Si cautand si insistand, gestul isi pierde farmecul si eu tot il caut si il vreau si il doresc. Si vreau sa ... iar imi racesc gura/tocesc degetele degeaba. Un gest de simpatie, iubire vine din miezul inimii. Un gest de simpatie vine din. Un gest de simpatie ar trebui sa vina de la sine. Sa nu fie cerut. Sa nu fie facut pentru ca trebuie. Si sa nu fie dat la schimb. Un gest nu trebuie cerut. Trebuie sa vina. Punct.