Noapte buna dimineata!

Vreau... o seara rece, pe un balcon, fumand o tigara... vreau un pahar de vin langa mine si vreau sa simt racoarea aerului doar pe fata pentru ca tu ma tii in brate. Te inconjor cu fumul de tigara si ma rasfat in imbratisarea ta... e liniste... te plimbi cu degetele pe pielea mea... in amintirea serii ce tocmai a trecut... "E aproape dimineata", imi soptesti... te privesc si imi simt sufletul inundat de un sentiment placut...
Te iubesc,
Sa ai o noapte lina!

T.

duminica, 5 decembrie 2010

Massive Attack - Teardrop

Asculta mai multe audio diverse

Simt starea "de scris"... si nu am ce sa fac cu ea.. trebuie sa ma duc "acolo", sa intru in litere, sa le simt pe piele peste tot, pana cand se scurg usor pe varful degetelor si lasa in urma ceva placut, ceva ce incanta ochiul, ceva ce fac buzele sa se intinda intr-un zambet, oricat de vag... ceva melodios...

O impletitura de culori... albastru ar fi o culoare rece, verde la fel, sa nu mai zic de negru - non-culoarea care e atribuita lucrurilor rele ( ma scuz pentru exprimarea puerila, dar nu e punctul pe care as vrea sa ma concentrez).. am gasit o poza care impleteste culorile astea...o poza care mi-a placut si mi-a dat un bilet gratis pentru cateva randuri...

E Aurora Boreala... nu sunt culori. Stii ca nu sunt doar culori.. e un joc de lumini, e un sunet specific, e o curiozitate ce framanta... Si stii ...curiozitatea a omorat pisica dar satisfacerea curiozitatii a inviat-o!(S. King)
Totul e un joc... de culori... albastru. un pic de verde... si negru... Sa ne jucam, deci...
Iti dau o pana...o desenez pentru tine acolo unde vrei si ii pun pecetea unui sarut. O poti lua oricand si ma poti completa, ma poti corecta, ma poti intelege... 
Calatoria mea e pe sfarsite, biletul a fost dus-intors pentru o perioada prea scurta, mai scurta decat am crezut...
T.

duminica, 28 noiembrie 2010

Acum ceva timp radeam de cineva care oscila intre stari de veselie si tristete... Nu stiu daca o facea intentionat, dar mi se parea penibil faptul ca tanjea dupa martori..
Acum sunt eu.. oscilez de la stari de bine, la stari de foarte rau.. sunt vesela si ma bucur de compania celorlalti, apoi in prima clipa de singuratate, inima mi se face mica mica de tot, ghemul din stomac creste si tu imi apari in gand.. senzuala, tandra, iubitoare cum erai atunci si cum esti de fiecare data..
Ai vrut sa scriu.. am scris.. Imi lipsesti enorm.. Mi-e rau fara tine.. Un post mai pesimist de atat nu as fi putut sa scriu, dar o sa revin cand imi revin..
Te iubesc!
T.
P.S: As vrea mancare chinezeasca, in varful patului, intr-un asternut care miroase a tine. Tu zambindu-mi cald si cerandu-mi sa "iti zic ceva frumos"..

I got you a star

Reply: E-mail

Tu esti cafeua mea – raspuns mic la “Buna dimineata”


Sincera sa fiu, nu stiu cine pe cine a invatat ce e Rabdarea.. E genul acela de intelepciune pe care intotdeauna l-am stiut in teorie, dar care tare greu mi-a fost sa il pun in practica. Si tu ai putut face asta, sa lasi sa ne dospeasca relatia. Fara sa te consumi pentru acele lucruri care nu fac o relatie sa reziste. Eu citesc Deepak Chopra si tu aplici fara sa stii cine e sau ce vrea, cum Vrajitorul Merlin il invata pe Arthur. Asta pentru ca ma iubesti mai mult decat o iubire. Te sarut pentru asta… Cred ca amandoua invatam cate ceva de la cealalta, si ce bine e sa ai de la cine… Stii poezia aia, “Invata de la mare (…), Invata de la soare (…)” eu as mai pune ceva versuri, “Invata de la Iubi”


Tuturor clipelor petrecute cu tine, tuturor imbratisarilor moi si a contopirilor sufletesti si trupesti… Plimbarilor in care tu esti cu gandurile tale si eu cu gandurile la tine… Tuturor saruturilor care ma fac sa vibrez si sa ma topesc in acelasi timp…si cel mai mult si mai mult cafelelor baute impreuna. Lor le datorez bucuria mea… Cafeau cu tine e cea mai buna, la OMV in Constanta, pe malul Dunarii, in centrul Brasovului, la Eclipse in Timisoara, pe malul marii in Neptun, in iarna din Sibiu, in ingramaditul Bucuresti, in proaspata si varatica Bucovina…. Parte pentru ca ea iti da acel feeling si push hormonal care te face sa vezi viata dintr-o data superba, dar mai ales pentru ca daca o bem impreuna inseamna ca noaptea dinainte am adormit imbratisate, in sarutari lungi si fara sa ne dorim nimic altceva. Nici televizor, nici filme pe laptop (cand ne-am uitat noi dal capo al fine la vreun film ?), nici macar o CARTE BUNA ??… Sa stii ca pana aici, totul pana la citit ) Acum realizez ca tu esti pe langa cafeaua mea pe care o beau cu nezatz, si cartea mea de pe noptiera cu endless chapters, pe care o citesc cu nesatz , ma gandesc la ea cand fac altceva si la care abia astept sa ma intorc, sa o deschid, sa o savurez si in care stiu ca gasesc umor, sex si erotism, filosofii, si mici barfe totodata, lectii de viata, dar si critici din partea mea. Si cum faci cu o carte buna, nu ai vrea sa se termine vreodata, intarzii momentul, stiind ca pana la urma it will reach a coming point. Dar se sfarseste doar un capitol de fapt, si incepem altul imediat. Cu bune, si mai putine rele, in care iar ne bem cafeaua dimi, cand tu iti savurezi tigara si eu imaginea ta senzuala, frumoasa mea.


Imi tot scrii ce iti place la mine… Eu iubesc cand te imbufnezi si cand te superi ca stiu ca apoi ma vei iubi si mai mult. Imi place atunci sa te imbunez. Imi place sa te fac sa razi si sa te bucur, sa te rasfat asa cum ma rasfeti tu cu iubirea ta. Oo si mai ales in diminetile inainte de cafea ce imi place sa te alint la trezire pana cand, in sfarsit, dupa jumate de ora ce te-ai trezit, scoti si tu un cuvant… Iubire… Imi place cand se uita barbatii dupa tine, cand ma oftic ca iti fac colegii curte, imi place ca esti a mea si imi place ca ma simt ca si Columb cu tine. Te-am descoperit, m-ai lasat sa te gasesc, esti continuu mister, dar imi esti si secret.






Si sa iti zic un mic secret, te iubesc mult!


As mai scrie, scriu alta dat’… A little less conversation, a little more action please!


E.

E-mail

Imi place cum ma alinti dimineata, cand ma trezesc si te uiti cu ochi somnorosi la mine si imi zici "Buna dimineata, iubire! Sa ai o zi frumoasa langa mine!". Imi place cand ne plimbam impreuna, fiecare cu gandul ei, stiind ca nimeni nu banuieste ca abia asteptam sa ne dezmierdam una in bratele celeilalte. Imi place sa conduci masina pe distante lungi si eu sa fiu in dreapta ta vorbind aiurea, incercand sa te fac sa zambesti macar. Imi place sa te sarut dupa o perioada lunga de timp, sa topim tot dorul si toata angoasa nevederii intr-un sarut ametitor, dar mi-as dori sa nu o mai fac, mi-as dori sa fii mereu langa mine. Imi place cand discutam serios si cautam impreuna solutiile problemelor noastre. Imi place sa adormi in bratele mele si sa tresari inainte de a cadea intr-un vis pe care nu ti-l mai aduci aminte. Imi place sa te privesc cand dormi. Imi place sa ma trezesc langa tine in miez de noapte si sa te sarut. Imi place sa fac dragoste cu tine. Imi place sa imi soptesti lucruri frumoase la ureche in timp ce te tin in brate si tanjesc dupa un sarut. Imi place sa beau vin cu tine. Imi place sa incep si sa termin ziua cu tine alaturi. Imi place de tine.
Si cum ar fi sa nu-mi placa? Esti sufletul pe care il iubesc, care mi-a schimbat viata si fara de care nu pot sa-mi imaginez acum alt curs al vietii mele. Esti un mister, dar esti misterul meu pe care il iubesc. Esti o lacrima din soare intr-o dimineata ploioasa, esti un zambet colorat in mii si mii de culori, esti o picatura de roua intr-o dimineata racoroasa... Esti o privire de copil rasfatat care se uita pe sub sprancene si se trage de buza de sus- "tumburuc", esti un discurs delirat inainte de a adormi, esti intelegatoare atunci cand eu nu inteleg, esti o lacrima sufocata in sughituri in bratele mele, esti un fior fierbinte in corpul meu cand imi zici "te iubesc", esti mult mai mult de atat si sunt fericita cand ma cauti si ma doresti langa tine.
O noapte fierbinte de dragoste in ritmul picaturilor de ploaie..
Suparare innebunitoare cand nu stiu ce sa fac si iti vad ochii tristi..
Jocuri puerile "de-a cine pe cine iubeste mai mult"...
Nebunie impletita cu iubire cand nu sunt langa tine...
Pofta de a sopti, de a spune, de a striga "te iubesc" in fiecare minut...


Stiu ca sunt mai multe...completeaza-ma...iubeste-ma...scrie-mi...


Sa ai o zi minunata si o saptamana frumoasa si roditoare, dragostea mea. Esti in gandul meu in orice minut. Te iubesc - toate celulele mele mi-au zis asta de dimineata:-).


P.S. http://www.youtube.com/watch#!v=hWjlMfxmUU8&feature=related


T.

3.

 A trecut pe langa mine. Fiori fierbinti m-au sagetat pana in varful degetelor si palmele mi-au transpirat. Nu mi-a zis nimic, nu s-a uitat la mine, doar a trecut… Intrasem intr-un joc psihic cu mine insami. Trebuia sa fac ceva sa ies odata, dar nu stiam ca totul abia incepea. Mi-am scuturat imaginea ei din minte, a fost mai usor decat in noaptea trecuta, acum luminata de razele matinale, femeia cu ochi caprui din mintea mea nu mai era decat misterioasa si atragatoare, imposibil insa de atins. 

Am inchiriat o bicicleta si am inceput relaxata un tur al micutului sat in care stateam. Totul era superb in jurul meu.  Ma opream din cand in cand sa imortalizez o bucatica de peisaj intr-un mod ce mie mi se parea artistic.  Cladirile vechi ma impresionau cel mai mult, dar ma feream sa le fotografiez pentru ca stiam ca nu eram in stare sa surprind aerul vechi ce ma atragea atat de mult la ele. Si totusi m-am hotarat sa ma opresc in curtea unei case parasite. Am avut incredere maxima in simturile mele , mi s-ar fi putut intampla orice, dar nu puteam sa zic nu instinctului care m-a obligat sa ma opresc… mai ales ca masina femeii de la hostel era parcata in fata curtii. Am intrat si am inceput sa ma plimb, asteptandu-ma sa dau nas in nas cu ea in orice moment. Casa si curtea erau minunate, dar ea imbracata in alb, langa o tufa de trandafiri ce crescuse  mult peste gardutul gradinii, mangaind un boboc de floare era mult mai interesant de privit decat toate casele vechi din zona. Nu reuseam sa-i vad fata, sa-i surprind privirea, dar asta nu ma deranja. Fara sa fac vre-un zgomot, am scos aparatul si am inceput sa fac poze.

2.

Camera mea era, evident, ultima camera de la ultimul etaj. Se numea “Iris”. Era camera cu mansarda. Superba, am gandit de indata ce aerul de camera de hotel a navalit pe mine. Ador mirosul de hotel. Mi-am lasat bagajele in mijlocul camerei si m-am repezit la geam, sa vad privelistea. Vederea era fix spre o alta cladire, nimic interesant. In strada, femeia cu care ma intalnisem la receptie, urca intr-o masina alba. Am tresarit cand am vazut-o si stiam ca de acum, orice as face si oriunde as merge, ma voi gandi cum as putea face sa o vad.

Am intalnit-o mai curand decat ma asteptam. A doua zi dimineata, la micul dejun.  I-am zambit sters, ca si cum “daaa, parca te-am vazut ieri” ca sa sterg impresia de “m-am gandit la tine inainte sa adorm”. Mi-am luat cafea, o revista din raft si asteptam micul dejun. O simteam ca ma priveste, de fapt mai mult voiam sa ma priveasca in timp ce eu ma uitam doar cu coada ochiului. Nu stiam atunci si nu stiu nici acum ce scria in revista aia. Stiu ca ea avea un tricou alb, parul ii cadea ondulat pe umerii bronzati si cand a plecat a tras dupa ea privirea mea. Am terminat de mancat, mi-am luat cafeaua si am iesit pe terasa sa fumez. Uitasem de ea pentru cateva minute si dei simteam ca gesturile mele sunt mai relaxate, nu intelegeam de ce.  Mi-am aprins o tigara. Femeia cu ochi caprui era déjà lasata in urma gandurilor mele. Incepusem sa ma gandesc la ziua ce urma. Ochii imi erau pe o harta a regiunii. Aveam de gand sa inchiriez o bicicleta si sa ma plimb toata ziua. Si atunci,i-am simtit parfumul. Am ridicat privirea, curioasa si am zarit-o iar printre carliontii de fum.

Marc Antoine - Latin Quarter

E seara, stau cu picioarele in nisip si briza aduce gust de mare pe pielea mea. Soarele coloreaza cerul in nuante portocalii.Stai pe trepte, in spatele meu. Ma rezem usor de tine si ma iei in brate, te simt lipita de mine.Ar iesi o poza frumoasa. Amandoua in rochii albe, contrastand incantator cu bronzul, suvite de par imprastiate de vantul cald, doua inimi fierbinti batand in acelasi ritm, o melodie dansata de degetele tale pe bratul meu. Ma gandesc ca as vrea sa te sarut, insa nu vreau sa stric fotografia. Imi las capul pe umarul tau si ma intorc usor spre tine. Iti apropii buzele de ale mele si simt cum mi se accelereaza respiratia. Te iubesc, imi soptesti si ma tragi mai aproape de tine. Ma saruti usor, apoi ma lasi sa visez la ce o sa urmeze sus, in camera, in patul pe care il impartim amandoua.

Ar fi frumos, nu?

1.

Din iarba inalta tasnesc catargele barcilor trase la mal. Firele de nisip de pe poteca stralucesc sub soare, iar marea intunecat de albastra este calma si senina. Tabloul este inghetat de vantul rece din nord.
Nu stiu nimic din legendele nordicilor in afara de doua denumiri prinse de prin filmele Holywood-iene. Nu cred ca ar putea avea sirene care sa capete picioare sau sylke care sa-si lepede blana pentru ca apa e mult prea rece aici, dar, nu stiu de ce atmosfera din sat, evitand tentativele de modernitate, m-a trimis de la bun inceput cu gandul la tot felul de fapturi fermecate.
Vantul imi murmura la ureche acum ca nu ar trebui sa scriu despre ea. N-ar trebui nici sa incerc sa improsc cu cerneala imaginea ei si ceea ce s-a intamplat.
Era noapte. Digul de piatra, care acum se intinde lacom in mare nu parea atunci atat de accesibil. Mi-am aprins o tigara si asteptam. Primisem un bilet in camera care ma chema aici. Stiam de la cine e. Am recunoscut imediat scrisul.
Dar, sa va zic de la inceput.
Nu am ales eu satul asta. Am vrut pur si simplu sa dispar din peisaj pentru o vreme si nu am stat sa ma gandesc foarte mult in ce directie sa plec.
E un sat batran, cu o atmosfera amortitoare, exact ce-mi trebuia. Am ales totusi un hostel, in loc sa inchiriez o casa pentru sederea mea temporara pentru ca nu voiam sa ma rup cu totul de lume. Si aici am intalnit-o pe ea.
Era la receptie, semna in cartea de oaspeti. Am trecut foarte aproape de ea si mi-a fost imposibil sa nu remarc scrisul ei ilizibil. Receptia era de fapt un hol ingust in capatul scarilor, si doua persoane erau deja cu una mai mult decat trebuia. Parfumul ei m-a invaluit si am avut instinctul de a ma intoarce si de a o intreba ce este..Nu am facut decat sa intorc putin capul in directia ei.
Ochii mari, caprui, umbriti de gene lungi si negre ma priveau intr-un mod care m-a atras si mai mult. Mi-a zambit, a lasat pixul jos si a plecat.
Da, i-am urmarit mersul. Da, i-am observat formele. Si da, as fi vrut sa plec odata cu ea. A iesit singura insa, lasandu-ma in urma, inca imbracata in parfumul ei.Am revenit la realitate si am inceput conversatia cu receptionera care parea sa nu fi observat nimic.

Va urma

Beginning to live one life...

Când s-au vazut prima oara, au avut sentimentul ca se știau dintotdeauna. Era noapte, frig, februarie și nu ningea cu fulgi mari ca în povești. Peronul aștepta un tren tras de armasari invizibili cu foc la copite. Trenul a ajuns și rapid a dispărut din gară, lăsând în urmă un troller tras de o mâna fără manușă. Înaintând pe peron, mâna a început să transpire ușor, apoi trollerul se opri. Un sărut simplu, se lipi de obraz. Parfumul o învălui și palmele se umeziră din nou. Stingherite, schimbaseră câteva cuvinte și se lăsă tăcerea, apoi, ea îi spuse:
-Bănuiesc că vrei să fumezi...
Își drese glasul și cu un fals avânt zise un pic ragușit:
-Nu neapărat.
Facu un pas și zări un coș de gunoi.
-De fapt, cred că o să fumez o  țigară.
Nu simțea neapărat nevoia să fumeze, dar simțea că trebuie să stea să analizeze femeia ce o întâmpinase.
Își aprinse o țigară și timida, o privea pe sub sprâncene. Ea se uita în alta direcție. Era feminina și avea ceva, ceva-ul pe care îl cautase și pe care îl dorise. Nu neaparat eleganta gesturilor, dar dezinvoltura cu care vorbea o atragea și mai mult. Și vorbeau. Nu știau sigur despre ce, probabil despre vreme sau despre drum, sau orice alt subiect ce nu li se parea interesant. Și cât vorbisera pâna atunci.. Se știau parca dintotdeauna.
Târziu, în noaptea aia a început sa ninga. Erau în pat. "Pot sa te iau în brațe?". Pâna atunci se gândise numai la asta, la cât de mult își dorise o îmbrațișare..noapte de noapte. Și acum ea venise. Fierbinte și moale se lipise de spatele ei și o strânse ușor. Palmele lor s-au împreunat și afară continua să ningă...
Se știau parca dintotdeauna.

Aseara..

M-am trezit pe la trei si cinci dimineata.Eram singura in camera si aveam frisoane. Imi era rau. Am ramas cu capul pe perna si mi-ai revenit in gand. Acum o saptamana pe vremea aia...eram amandoua. Tii minte? Te-am tinut un pic in brate, te-am sarutat si am intrat la dus.. Apoi inainte sa plecam, te-am strans in brate, ti-am soptit cu cateva lacrimi in gat ca te iubesc si am coborat sa bem cafeaua. Orice cafea e minunata cu tine, stii? Insa asta avea un gust sarat-amar...Te iubesc.
Acum abia m-am trezit, vii sa bem cafeaua impreuna?

I live my life..

Ne trezim deseori spunând "I love my life"/ "I hate my life"...I just live my life, așa cum este ea. Și cum e ea?  Individual ni se pare ca viețile noastre sunt diferite, că problemele cu care ne confruntăm sunt mai grele decât ale celorlalți, că numai noi am reuși să facem față in torentul ce se numește viață sau că pentru ceilalți viața e ușoara. Nu e ușoara pentru nimeni...dar dacă stai să analizezi, e frumoasă pentru toată lumea.
What about my own life?
Câteodată mă hrănesc doar cu amintiri și am impresia că prezentul e mizerabil. Câteodata mă gândesc la viitor și la câte am putea face dacă am fi împreună și prezentul e iar mizerabil... Câteodată nu știu ce aș face fără tine și îmi răscolesc mintea după un moment frumos care să ma facă sa zâmbesc și să nu plâng... There is no Emo stuff in my life, I just speak my mind right now...
Ne-am cunoscut cand te doream mai mult...And now, I just live my life with you..

Ok, I try to live my life...

Sunt bolnavă. Bine, nu sunt bolnavă, sunt doar un pic răcită. N-am făcut încă febră, nici nasul nu îmi curge, nu tușesc...Am un fel de frisoane și mă doare capul. Stau în pat și beau ceai.. O fi boala aia, cum se cheamă? Lenevie??? Nu știu. Vedem cum evoluează.
Știi cum mi-ar trece răceala? Mi-ar trece dacă am sta împreună în pat, cu capul pe umărul tău, în brațele tale. Când simți, să mă strângi tare în brațe și să mă săruți pe tâmplă. Să-mi mângăi părul și să te simt caldă și moale, lipită de mine. Din când în când aș mai sorbi din cana de ceai fierbinte de pe noptieră care s-ar păstra fierbinte tot timpul. Doar așa o să-mi treacă răceala, deci? Wanna join me for a cup of tea? Please say "Yes"!!

Am inceput

Am început sa-mi traiesc viața prin '89, când ultimele raze din apusul comunismului se mai zăreau la noi. Acum, nu că m-am decis eu, dar dacă tot am început, trebuie să o continuu, să o trăiesc și să-i las și pe alții să trăiască. It's not that hard... Îmi țin tot timpul caștile în urechi "inspiră-expiră" îmi șoptesc ele și așa trăiesc și eu printre semenii mei.
E primul post, să vedem dacă urmează mai multe sau dacă mă las bătută din prima... Detalii despre cum și de cine e trăită viața mea (fără să îndrăznesc să-l plagiez pe "Minunatul"), data viitoare. E suficient pentru azi.
Have a good night!