3.

 A trecut pe langa mine. Fiori fierbinti m-au sagetat pana in varful degetelor si palmele mi-au transpirat. Nu mi-a zis nimic, nu s-a uitat la mine, doar a trecut… Intrasem intr-un joc psihic cu mine insami. Trebuia sa fac ceva sa ies odata, dar nu stiam ca totul abia incepea. Mi-am scuturat imaginea ei din minte, a fost mai usor decat in noaptea trecuta, acum luminata de razele matinale, femeia cu ochi caprui din mintea mea nu mai era decat misterioasa si atragatoare, imposibil insa de atins. 

Am inchiriat o bicicleta si am inceput relaxata un tur al micutului sat in care stateam. Totul era superb in jurul meu.  Ma opream din cand in cand sa imortalizez o bucatica de peisaj intr-un mod ce mie mi se parea artistic.  Cladirile vechi ma impresionau cel mai mult, dar ma feream sa le fotografiez pentru ca stiam ca nu eram in stare sa surprind aerul vechi ce ma atragea atat de mult la ele. Si totusi m-am hotarat sa ma opresc in curtea unei case parasite. Am avut incredere maxima in simturile mele , mi s-ar fi putut intampla orice, dar nu puteam sa zic nu instinctului care m-a obligat sa ma opresc… mai ales ca masina femeii de la hostel era parcata in fata curtii. Am intrat si am inceput sa ma plimb, asteptandu-ma sa dau nas in nas cu ea in orice moment. Casa si curtea erau minunate, dar ea imbracata in alb, langa o tufa de trandafiri ce crescuse  mult peste gardutul gradinii, mangaind un boboc de floare era mult mai interesant de privit decat toate casele vechi din zona. Nu reuseam sa-i vad fata, sa-i surprind privirea, dar asta nu ma deranja. Fara sa fac vre-un zgomot, am scos aparatul si am inceput sa fac poze.