2.

Camera mea era, evident, ultima camera de la ultimul etaj. Se numea “Iris”. Era camera cu mansarda. Superba, am gandit de indata ce aerul de camera de hotel a navalit pe mine. Ador mirosul de hotel. Mi-am lasat bagajele in mijlocul camerei si m-am repezit la geam, sa vad privelistea. Vederea era fix spre o alta cladire, nimic interesant. In strada, femeia cu care ma intalnisem la receptie, urca intr-o masina alba. Am tresarit cand am vazut-o si stiam ca de acum, orice as face si oriunde as merge, ma voi gandi cum as putea face sa o vad.

Am intalnit-o mai curand decat ma asteptam. A doua zi dimineata, la micul dejun.  I-am zambit sters, ca si cum “daaa, parca te-am vazut ieri” ca sa sterg impresia de “m-am gandit la tine inainte sa adorm”. Mi-am luat cafea, o revista din raft si asteptam micul dejun. O simteam ca ma priveste, de fapt mai mult voiam sa ma priveasca in timp ce eu ma uitam doar cu coada ochiului. Nu stiam atunci si nu stiu nici acum ce scria in revista aia. Stiu ca ea avea un tricou alb, parul ii cadea ondulat pe umerii bronzati si cand a plecat a tras dupa ea privirea mea. Am terminat de mancat, mi-am luat cafeaua si am iesit pe terasa sa fumez. Uitasem de ea pentru cateva minute si dei simteam ca gesturile mele sunt mai relaxate, nu intelegeam de ce.  Mi-am aprins o tigara. Femeia cu ochi caprui era déjà lasata in urma gandurilor mele. Incepusem sa ma gandesc la ziua ce urma. Ochii imi erau pe o harta a regiunii. Aveam de gand sa inchiriez o bicicleta si sa ma plimb toata ziua. Si atunci,i-am simtit parfumul. Am ridicat privirea, curioasa si am zarit-o iar printre carliontii de fum.