luni, 13 septembrie 2010

Reply: E-mail

Tu esti cafeua mea – raspuns mic la “Buna dimineata”


Sincera sa fiu, nu stiu cine pe cine a invatat ce e Rabdarea.. E genul acela de intelepciune pe care intotdeauna l-am stiut in teorie, dar care tare greu mi-a fost sa il pun in practica. Si tu ai putut face asta, sa lasi sa ne dospeasca relatia. Fara sa te consumi pentru acele lucruri care nu fac o relatie sa reziste. Eu citesc Deepak Chopra si tu aplici fara sa stii cine e sau ce vrea, cum Vrajitorul Merlin il invata pe Arthur. Asta pentru ca ma iubesti mai mult decat o iubire. Te sarut pentru asta… Cred ca amandoua invatam cate ceva de la cealalta, si ce bine e sa ai de la cine… Stii poezia aia, “Invata de la mare (…), Invata de la soare (…)” eu as mai pune ceva versuri, “Invata de la Iubi”


Tuturor clipelor petrecute cu tine, tuturor imbratisarilor moi si a contopirilor sufletesti si trupesti… Plimbarilor in care tu esti cu gandurile tale si eu cu gandurile la tine… Tuturor saruturilor care ma fac sa vibrez si sa ma topesc in acelasi timp…si cel mai mult si mai mult cafelelor baute impreuna. Lor le datorez bucuria mea… Cafeau cu tine e cea mai buna, la OMV in Constanta, pe malul Dunarii, in centrul Brasovului, la Eclipse in Timisoara, pe malul marii in Neptun, in iarna din Sibiu, in ingramaditul Bucuresti, in proaspata si varatica Bucovina…. Parte pentru ca ea iti da acel feeling si push hormonal care te face sa vezi viata dintr-o data superba, dar mai ales pentru ca daca o bem impreuna inseamna ca noaptea dinainte am adormit imbratisate, in sarutari lungi si fara sa ne dorim nimic altceva. Nici televizor, nici filme pe laptop (cand ne-am uitat noi dal capo al fine la vreun film ?), nici macar o CARTE BUNA ??… Sa stii ca pana aici, totul pana la citit ) Acum realizez ca tu esti pe langa cafeaua mea pe care o beau cu nezatz, si cartea mea de pe noptiera cu endless chapters, pe care o citesc cu nesatz , ma gandesc la ea cand fac altceva si la care abia astept sa ma intorc, sa o deschid, sa o savurez si in care stiu ca gasesc umor, sex si erotism, filosofii, si mici barfe totodata, lectii de viata, dar si critici din partea mea. Si cum faci cu o carte buna, nu ai vrea sa se termine vreodata, intarzii momentul, stiind ca pana la urma it will reach a coming point. Dar se sfarseste doar un capitol de fapt, si incepem altul imediat. Cu bune, si mai putine rele, in care iar ne bem cafeaua dimi, cand tu iti savurezi tigara si eu imaginea ta senzuala, frumoasa mea.


Imi tot scrii ce iti place la mine… Eu iubesc cand te imbufnezi si cand te superi ca stiu ca apoi ma vei iubi si mai mult. Imi place atunci sa te imbunez. Imi place sa te fac sa razi si sa te bucur, sa te rasfat asa cum ma rasfeti tu cu iubirea ta. Oo si mai ales in diminetile inainte de cafea ce imi place sa te alint la trezire pana cand, in sfarsit, dupa jumate de ora ce te-ai trezit, scoti si tu un cuvant… Iubire… Imi place cand se uita barbatii dupa tine, cand ma oftic ca iti fac colegii curte, imi place ca esti a mea si imi place ca ma simt ca si Columb cu tine. Te-am descoperit, m-ai lasat sa te gasesc, esti continuu mister, dar imi esti si secret.






Si sa iti zic un mic secret, te iubesc mult!


As mai scrie, scriu alta dat’… A little less conversation, a little more action please!


E.

E-mail

Imi place cum ma alinti dimineata, cand ma trezesc si te uiti cu ochi somnorosi la mine si imi zici "Buna dimineata, iubire! Sa ai o zi frumoasa langa mine!". Imi place cand ne plimbam impreuna, fiecare cu gandul ei, stiind ca nimeni nu banuieste ca abia asteptam sa ne dezmierdam una in bratele celeilalte. Imi place sa conduci masina pe distante lungi si eu sa fiu in dreapta ta vorbind aiurea, incercand sa te fac sa zambesti macar. Imi place sa te sarut dupa o perioada lunga de timp, sa topim tot dorul si toata angoasa nevederii intr-un sarut ametitor, dar mi-as dori sa nu o mai fac, mi-as dori sa fii mereu langa mine. Imi place cand discutam serios si cautam impreuna solutiile problemelor noastre. Imi place sa adormi in bratele mele si sa tresari inainte de a cadea intr-un vis pe care nu ti-l mai aduci aminte. Imi place sa te privesc cand dormi. Imi place sa ma trezesc langa tine in miez de noapte si sa te sarut. Imi place sa fac dragoste cu tine. Imi place sa imi soptesti lucruri frumoase la ureche in timp ce te tin in brate si tanjesc dupa un sarut. Imi place sa beau vin cu tine. Imi place sa incep si sa termin ziua cu tine alaturi. Imi place de tine.
Si cum ar fi sa nu-mi placa? Esti sufletul pe care il iubesc, care mi-a schimbat viata si fara de care nu pot sa-mi imaginez acum alt curs al vietii mele. Esti un mister, dar esti misterul meu pe care il iubesc. Esti o lacrima din soare intr-o dimineata ploioasa, esti un zambet colorat in mii si mii de culori, esti o picatura de roua intr-o dimineata racoroasa... Esti o privire de copil rasfatat care se uita pe sub sprancene si se trage de buza de sus- "tumburuc", esti un discurs delirat inainte de a adormi, esti intelegatoare atunci cand eu nu inteleg, esti o lacrima sufocata in sughituri in bratele mele, esti un fior fierbinte in corpul meu cand imi zici "te iubesc", esti mult mai mult de atat si sunt fericita cand ma cauti si ma doresti langa tine.
O noapte fierbinte de dragoste in ritmul picaturilor de ploaie..
Suparare innebunitoare cand nu stiu ce sa fac si iti vad ochii tristi..
Jocuri puerile "de-a cine pe cine iubeste mai mult"...
Nebunie impletita cu iubire cand nu sunt langa tine...
Pofta de a sopti, de a spune, de a striga "te iubesc" in fiecare minut...


Stiu ca sunt mai multe...completeaza-ma...iubeste-ma...scrie-mi...


Sa ai o zi minunata si o saptamana frumoasa si roditoare, dragostea mea. Esti in gandul meu in orice minut. Te iubesc - toate celulele mele mi-au zis asta de dimineata:-).


P.S. http://www.youtube.com/watch#!v=hWjlMfxmUU8&feature=related


T.

joi, 9 septembrie 2010

3.

 A trecut pe langa mine. Fiori fierbinti m-au sagetat pana in varful degetelor si palmele mi-au transpirat. Nu mi-a zis nimic, nu s-a uitat la mine, doar a trecut… Intrasem intr-un joc psihic cu mine insami. Trebuia sa fac ceva sa ies odata, dar nu stiam ca totul abia incepea. Mi-am scuturat imaginea ei din minte, a fost mai usor decat in noaptea trecuta, acum luminata de razele matinale, femeia cu ochi caprui din mintea mea nu mai era decat misterioasa si atragatoare, imposibil insa de atins. 



Am inchiriat o bicicleta si am inceput relaxata un tur al micutului sat in care stateam. Totul era superb in jurul meu.  Ma opream din cand in cand sa imortalizez o bucatica de peisaj intr-un mod ce mie mi se parea artistic.  Cladirile vechi ma impresionau cel mai mult, dar ma feream sa le fotografiez pentru ca stiam ca nu eram in stare sa surprind aerul vechi ce ma atragea atat de mult la ele. Si totusi m-am hotarat sa ma opresc in curtea unei case parasite. Am avut incredere maxima in simturile mele , mi s-ar fi putut intampla orice, dar nu puteam sa zic nu instinctului care m-a obligat sa ma opresc… mai ales ca masina femeii de la hostel era parcata in fata curtii. Am intrat si am inceput sa ma plimb, asteptandu-ma sa dau nas in nas cu ea in orice moment. Casa si curtea erau minunate, dar ea imbracata in alb, langa o tufa de trandafiri ce crescuse  mult peste gardutul gradinii, mangaind un boboc de floare era mult mai interesant de privit decat toate casele vechi din zona. Nu reuseam sa-i vad fata, sa-i surprind privirea, dar asta nu ma deranja. Fara sa fac vre-un zgomot, am scos aparatul si am inceput sa fac poze.


marți, 7 septembrie 2010

2.

Camera mea era, evident, ultima camera de la ultimul etaj. Se numea “Iris”. Era camera cu mansarda. Superba, am gandit de indata ce aerul de camera de hotel a navalit pe mine. Ador mirosul de hotel. Mi-am lasat bagajele in mijlocul camerei si m-am repezit la geam, sa vad privelistea. Vederea era fix spre o alta cladire, nimic interesant. In strada, femeia cu care ma intalnisem la receptie, urca intr-o masina alba. Am tresarit cand am vazut-o si stiam ca de acum, orice as face si oriunde as merge, ma voi gandi cum as putea face sa o vad.

Am intalnit-o mai curand decat ma asteptam. A doua zi dimineata, la micul dejun.  I-am zambit sters, ca si cum “daaa, parca te-am vazut ieri” ca sa sterg impresia de “m-am gandit la tine inainte sa adorm”. Mi-am luat cafea, o revista din raft si asteptam micul dejun. O simteam ca ma priveste, de fapt mai mult voiam sa ma priveasca in timp ce eu ma uitam doar cu coada ochiului. Nu stiam atunci si nu stiu nici acum ce scria in revista aia. Stiu ca ea avea un tricou alb, parul ii cadea ondulat pe umerii bronzati si cand a plecat a tras dupa ea privirea mea. Am terminat de mancat, mi-am luat cafeaua si am iesit pe terasa sa fumez. Uitasem de ea pentru cateva minute si dei simteam ca gesturile mele sunt mai relaxate, nu intelegeam de ce.  Mi-am aprins o tigara. Femeia cu ochi caprui era déjà lasata in urma gandurilor mele. Incepusem sa ma gandesc la ziua ce urma. Ochii imi erau pe o harta a regiunii. Aveam de gand sa inchiriez o bicicleta si sa ma plimb toata ziua. Si atunci,i-am simtit parfumul. Am ridicat privirea, curioasa si am zarit-o iar printre carliontii de fum.

vineri, 3 septembrie 2010

Marc Antoine - Latin Quarter



E seara, stau cu picioarele in nisip si briza aduce gust de mare pe pielea mea. Soarele coloreaza cerul in nuante portocalii.Stai pe trepte, in spatele meu. Ma rezem usor de tine si ma iei in brate, te simt lipita de mine.Ar iesi o poza frumoasa. Amandoua in rochii albe, contrastand incantator cu bronzul, suvite de par imprastiate de vantul cald, doua inimi fierbinti batand in acelasi ritm, o melodie dansata de degetele tale pe bratul meu. Ma gandesc ca as vrea sa te sarut, insa nu vreau sa stric fotografia. Imi las capul pe umarul tau si ma intorc usor spre tine. Iti apropii buzele de ale mele si simt cum mi se accelereaza respiratia. Te iubesc, imi soptesti si ma tragi mai aproape de tine. Ma saruti usor, apoi ma lasi sa visez la ce o sa urmeze sus, in camera, in patul pe care il impartim amandoua.

Ar fi frumos, nu?

joi, 2 septembrie 2010

1.

Din iarba inalta tasnesc catargele barcilor trase la mal. Firele de nisip de pe poteca stralucesc sub soare, iar marea intunecat de albastra este calma si senina. Tabloul este inghetat de vantul rece din nord.
Nu stiu nimic din legendele nordicilor in afara de doua denumiri prinse de prin filmele Holywood-iene. Nu cred ca ar putea avea sirene care sa capete picioare sau sylke care sa-si lepede blana pentru ca apa e mult prea rece aici, dar, nu stiu de ce atmosfera din sat, evitand tentativele de modernitate, m-a trimis de la bun inceput cu gandul la tot felul de fapturi fermecate.
Vantul imi murmura la ureche acum ca nu ar trebui sa scriu despre ea. N-ar trebui nici sa incerc sa improsc cu cerneala imaginea ei si ceea ce s-a intamplat.
Era noapte. Digul de piatra, care acum se intinde lacom in mare nu parea atunci atat de accesibil. Mi-am aprins o tigara si asteptam. Primisem un bilet in camera care ma chema aici. Stiam de la cine e. Am recunoscut imediat scrisul.
Dar, sa va zic de la inceput.
Nu am ales eu satul asta. Am vrut pur si simplu sa dispar din peisaj pentru o vreme si nu am stat sa ma gandesc foarte mult in ce directie sa plec.
E un sat batran, cu o atmosfera amortitoare, exact ce-mi trebuia. Am ales totusi un hostel, in loc sa inchiriez o casa pentru sederea mea temporara pentru ca nu voiam sa ma rup cu totul de lume. Si aici am intalnit-o pe ea.
Era la receptie, semna in cartea de oaspeti. Am trecut foarte aproape de ea si mi-a fost imposibil sa nu remarc scrisul ei ilizibil. Receptia era de fapt un hol ingust in capatul scarilor, si doua persoane erau deja cu una mai mult decat trebuia. Parfumul ei m-a invaluit si am avut instinctul de a ma intoarce si de a o intreba ce este..Nu am facut decat sa intorc putin capul in directia ei.
Ochii mari, caprui, umbriti de gene lungi si negre ma priveau intr-un mod care m-a atras si mai mult. Mi-a zambit, a lasat pixul jos si a plecat.
Da, i-am urmarit mersul. Da, i-am observat formele. Si da, as fi vrut sa plec odata cu ea. A iesit singura insa, lasandu-ma in urma, inca imbracata in parfumul ei.Am revenit la realitate si am inceput conversatia cu receptionera care parea sa nu fi observat nimic.


Va urma